[MIG-29]

Skyspy, la 14 Nov 2006, 23:37, a spus:

Desenul l-am inteles ,ce n-am inteles e de ce tre sa aiba racheta 2 trepte.Eu stiam ca racheta de altitudine are o singura treapta sau or fi mai multe categorii la aceasta
grupa?Astept lamuriri.

Din ceea ce stiu (si zilele trecute mi-a fost confirmat lucrul acesta de catre cineva din Suceava), modelele de altitudine (S-1) pot sa aiba si o treapta singura conditie fiind ca suma impulsurilor celor doua trepte (respectiv impulsul unicei trepte) sa nu depaseasca 5 Ns.

MIG-29

[don Quijote]

Caracteristicile constructive ale modelelor pentru clasa S1 sunt prezentate in regulamentul nou la paragrafele 2.4.3 si 2.4.4.
Spre exemplu, pentru clasa S1B lungimea minima a modelului este de 500mm, diametrul minim pentru cel putin 50% din lungimea modelului este de 40mm. De asemenea pe 75% din lungimea fiecarei trepte diametrul nu trebuie sa fie sub 18mm ( cei 25% ramasi pot fi folositi pentru conuri, reductii,...). In aceste limite, se poate inventa orice. Inclusiv modele intr-o treapta. De obicei rezulta ceva similar cu modelul din schita data de liviu123.

[Skyspy]

Acum e totul clar.Lungimea totala minima 500mmm din care jumatate la diametrul de 40mm si jumatate la diametrul de 18mm pentru a reduce rezistenta la inaintare.
Si 2 trepte pentru ca la aproximativ jumatatea cursei racheta se usureaza aruncand treapta 1 afara.
Atunci prima treapta va trebui sa nu aiba amestec de catapultare a parasutei si aprinderea treptei a doua se va face de la particulele de gaze fierbinti care tzasnesc in
sus cum e la rachetele ESTES asta pentru a reduce simplitatea constructiei.

[liviu123]

Modelele de altitudine.
E “off topic” dar important pentru o buna intelegere cerintelor ptr. motoare.
Din momentul in care s-au introdus diametre minime ale modelelor cu valori atat de mari fata de diametrul curent al motoarelor, adica 30 apoi 40 mm era clar ca modelele cu o treapta nu mai au nici o sansa in fata celor cu 2 trepte, la care treapta a doua putea avea diametrul mult mai mic (al motorului la inceput apoi 18 mm dupa anul 2000).
Concret , considerati o racheta intr-o treapta, cu diametrul de 40 mm si lunga de 500 cu motor de 5 Ns, care pleaca de la nivelul solului, comparata cu o racheta scurta, de 18 mm diametru, cu motor de 3,75 Ns, plecata lansat de la cca 30 m, cu viteza initiala destul de mare. Nici nu suporta comparatie, nu trebuie nici un calcul, Rocsim, etc.
Deci folosirea rachetelor in trepte a fost o necesitate.
Din alt punct de vedere, de exemplu daca vremea ea mai innourata sau cu vizibilitate mai proasta, cei cu rachete in trepte, care merg f. sus risca sa nu fie vazute, sa le piarda, etc. In aceste conditii vine Costica cu un stiulete intr-o treapta si castiga conform principiului biblic “cei de pe urma vor fii cei dintai, hai si noi!” :rolleyes:
Combinatia asta 1.25 Ns in prima si 3.75 Ns in a doua treapta (total deci 5 Ns) a fost mult folosita si s-a dovedit castigatoare in multe cazuri. Apoi au aparut niste modificari in regulament, se pare ca nu mai sunt valabile, ca impulsul la prima treapta sa fie egal sau mai mare cu cel din treapta 2-a, pentru micsorarea performantelor, modelele mergeau prea sus.
Quote :

“Si 2 trepte pentru ca la aproximativ jumatatea cursei racheta se usureaza aruncand treapta 1 afara”

Nu chiar la jumatatea cursei, ci foarte deveme, nici n-apuca racheta sa se inalte 25 m si dupa o secunda de la lansare treapta 2-a este deja in plin, iar prima coboara cu streamer. Totul se petrece f. repede, cei neavizati nici nu sesizeaza. La machete de altitudine intervalul e un pic mai lung. Sigur ca mai sunt variatii, in functie de tipul motoarelor. Faptul ca prima treapta functioneaza asa scurt conduce la o mai putina atentie acordata aerodinamicii acestei parti.
Discutam alta data despre asta.
Quote:

“Atunci prima treapta va trebui sa nu aiba amestec de catapultare a parasutei si aprinderea treptei a doua se va face de la particulele de gaze fierbinti care tzasnesc in
sus cum e la rachetele ESTES asta pentru a reduce simplitatea constructiei”

Asa este in principiu, dar in orice caz treapta 1 trebuie sa aiba un mijloc de recuperare, un streamer mic ceva, altfel zborul e descalificat. Focul se transmite printr-o teava de aluminiu de 4-6 mm diametru, cu cateva granule de pulbere inauntru, ptr. ca altfel, datorita distantei dintre motoare sunt putine sanse sa se aprinda motorul 2. Unii (Team USA de ex.) aprind simultan motoarele, cel superior are o mica intarziere care arde o jumatate de secunda. Sistemul e riscant, uneori pleaca numai tr. 2-a, dar a “produs” 3 titluri mondiale in ultimii 10 ani. Unul din motive: minimizarea intervalului de timp dintre sfrasitul tractiunii primului motor si maximul tractiunii celui e-al doilea. AICI e de lucrat si simulat pe calculator daca vreti.

[MIG-29]

Salutari!

Poate incepem sa discutam pe acest subiect cateva linii generale pentru un tester de motoare. Asa cum ziceam, desi pare sa nu aiba legatura directa cu motoarele racheta, dezvoltarea unui tester adecvat este necesara pentru orice program de dezvoltare a motoarelor respective.

In cateva zile voi incerca sa postez o prima "schita" a ceea ce intentionez sa-i construiesc lui Dexter. Desigur ca pareri, idei, propuneri pentru schema respectiva sunt binevenite.

MIG-29

[liviu123]

QUOTE:
"De asemenea daca ai ceva poze din "epoca" de mult apusa (nu o spun ironic!) cu modul cum se lucra la motoarele racheta cu combustibil solid, modul cum se faceau calibrarile, uneltele/dispozitivele folosite consider ca, daca nu sunt secrete, ar fi util sa fie postata pe forum. Ar fi cel putin educational pentru multi dintre noi"

Voi incerca sa va scriu cate ceva, dar mi-e teama ca veti fii putin dezamagiti. Nu stiu prea multe lucruri si multe din cele stiute nu mai sunt utile astazi. Asta pentru ca situatia este mult diferita de cea din trecut si ma refer chiar la trecutul apropiat, de cativa ani in urma.
Cu toate astea, progesele realizate in materie de motoare sunt destul de mici (in Ro.)
Avand in vedere obiectivul de a incerca sa realizam motoare mai bune, mentionarea unor metode folosite pana in prezent poate fii utila, cel putin in sensul de nu faceti asa, sau nu va pierdeti timpul ca nu tine.
Cat despre tehnologia utilizata in trecut/prezent, mare parte din voi o cunoaste: presare pulberi direct in carcase, in asa fel incat la o singura montare a tubului de carton in matrita se obtinea, in cateva minute, un motor complet, mai putin incarcatura de catapultare care se adauga ulterior. In functie de tipul presei (manuala cu surub sau hidraulica, cu un cap de incarcare sau cu mai multe) timpul de realizare a motoarelor obisnuite de 10-13 mm dia si 45-50 mm lungime era de cca. 5-6 pe ora (un cap) respectiv cca. 15-20 pe ora sau chiar ceva mai multe daca matrita avea mai multe capete si actionare hidraulica. Sunt valori orientative, unii erau mai productivi, altii nu.
Asta e de comparat cu productivitatea unei noi tehnologii. Una e sa faci din cand in cand cateva motoare mari, pe indelete si fara teama ca nu te incadrezi exact in limite, si alta cand trebuie facute zeci de bucati identice, extrem de precis.
Matritele erau de 2 feluri: fie facute din 2 bucati care se imbinau perfect pe generatoare, iar tubul incarcat se extragea usor prin desfacerea laterla a matritei, fie matrite cu gaura usor conica, care permitea ca motorul sa fie extras pe la partea inferioara prin continuarea presarii dupa ce “pastila” care forma ajutajul era eliminata. Intrucat tubul de carton se umfla un pic din cauza presarii, extragerea lui usoara dupa incarcare era o problema importanta. Toate ingredientele erau praf inainte de presare si deveneau ca piatra dupa.
Nu chiar ca granitul, se putea gauri cu burghiul fara multe probleme, dar incet si cu mare atentie (voi sa nu faceti asta!! ). Nu cantaream prafurile decat la testarile de proba de la inceput. Dupa cateva motoare facute deja se stabilea o masura volumetrica, cam 2-3 cm cubi pentru o presare. In general 3-4 presari de combustibil erau suficiente, ultima cu mai putin de incarcat. Ajutajul si intarzierea intotdeauna o singura presare. Evident ca in aceste conditii densitatea combustibilului incarcat nu era uniforma, chiar era o metoda de a varia putin caracteristica motorului in functie de cat se incarca si cat de tare se presa.
Cum am spus, dupa un numar de incercari se stabilea clar cantitatea de combustibil si modul dse incarcare si in general, daca se respecta metoda, motoarele nu difereau prea mult unele de altele.
Mai greu era cu forta de presare. Cand era vorba de o presare manuala, se putea stabili din “ochi” (“maini”) cat sa se traga de levier sau volan, dar cu apoi am introdus un micrometru comparator cu ac rotativ pe cadran care masura deformatia structurii sub actiunea fortei. Acelasi comparator l-am folosit si ptr presa asa zisa hidraulica, la care se folosea un cric hidraulic de camion, actionat de un levier. Scotea cam 5-6 tone, puteam citi presiunea pe un manometru, ajuta si ala.
Chestii simple dupa cum vedeti. Odata procedeul pus la punct, incarcatul tuburilor era doar o chestiune de timp.
Fara indoiala ca si in cazul nostru de acum, cel putin la inceput va trebui folosit tub de carton si ajutaj, poate si pastila de intarziere presate, deci trebuie o mica presa, dar nu e mare lucru.
Asta pe scurt este tehnologia savanta “rocket science” aplicata pana acum. La unii era mai sofisticata, la altii mai simpla. Eu aici am expus-o foarte pe scurt. Sunt MULTE detalii care nu le-am mentionat, poate o voi face mai incolo.
Am facut si motoare cu zahar sau cu cauciuc (neopren), putine si doar ca distractie. Modul de lucru era mai simplificat de ceea ce ati vazut voi la canadian (atentie ca mai sunt si altii, cu lucruri foarte interesante). Adica foloseam cantitati foarte mici de materiale, si incarcam numai tuburi din carton de 24 sau 30 mm diametru cu ajutaj ceramic presat in prealabil. Carcasele metalice sau percloratul le-am exclus din start, era mult prea periculos dat fiind conditiile de lucru.
Lucram cu temperatura mult mai mica in “cuptor”, pentru timpi mai indelungati. Combustibilul era fie turnat fie presat. Nu prea am fost multumit de rezultate, in primul rand pentru ca tot timpul le comparam cu motoarele de aceeasi dimensiune umplute cu pulbere, cu motoare compozite (“Enerjet” aveam pe vremea aceea) sau cu niste motoare poloneze, cu carcasa din carton si combustibil compozit. Sa nu va inchipuiti ca motoarele facute de mine nu functionau. Dar nu ma multumeau, functionau scurt, desi racheta se ducea sus, si ce daca se ducea? Oricum, motoare cu functionare foarte scurta, 0,5 secunde de exemplu nu sunt chiar bune ptr modele, la performanta nici nu mai vorbesc.
De la zaharel oricum nu aveam pretentii sa scot prea multa performanta, am pornit de la valori practice uzuale de 1,1-1,25 Ns per gram de combustibil, un pic mai bune ca la BP dar nu cine stie ce. La varianta cu cauciuc ceva nu mergea si am abandonat repede. Odata pentru ca era greu de lucrat. Foloseam cauciuc neoprenic nevulcanizat, adica fara sulf, dizolvat intr-un solvent. Oxidantul foarte fin macinat il amestecam in solutia de cauciuc. Se dizolva greu, desi in cartea de chimie scria ca e solubil, oricum rezulta o pasta gri groasa, omogena, dar prin evaporarea solventului rezulta cam poroasa si foarte usoara. Cilindrul de combustibil, cu gaura de cca 3-4 mm pe 75 % lungime, il bagam in tub, inchis cu capac din carton multistratificat si foarte bine lipit. Aste e problema mare la cilindrii sub presiune, capacele si fixarea lor nu rezistenta peretelui cilindrului. Motorul se aprindea greu, facea un fum cenusiu si tare urat mirositor, avea forta destula, dar dupa 3 motoare le-am lasat naibii ca prea miroseau. Mai ales ca, cam in aceeasi perioada facusem rost de motoare “adevarate” de la Orastie, din acele folosite la lansari de rachete luminoase mari, carcasa metalica de 30 mm diam., cu ajutaj din plastic, simpla gaura, cu pastila intarziere de 7-8 secunde, combustibil dubla baza si destul de puternice, impuls de vreo 80 Ns. Foarte bune ptr. demonstratii (nu confundati cu rachetele lansate din pistol- acelea sunt apa de ploaie pe langa cele despre care vorbesc).
Am mentionat aceste motoare pentru ca s-ar putea sa le mai gasiti pe undeva, chiar daca Orastia nu mai face. Erau si pe la “garzile patriotice” dar alea s-au predat si au fugit de mult :-)
Eu am folosit vreo 15-20, am vazut zburand inca pe atatea si o singura data unu a pocnit. Le-am folosit la demonstratii, la aruncat cate juma de kil de afise electorale la 300 m inaltine, etc. Cei de la Suceava stiu exact despre ce e vorba, ei au folosit foarte multe, poate inca mai au. Ar fii grozav sa se mai poata gasi si face disponibile (mai pe sub masa).
Acuma mai e alta problema, pentru cei foarte tineri care au facut sau au de gand sa faca motoare mai mari si mai tari, ca asa e la 15 ani, totul se poate: incet cu pianu pe scari.
Faptul ca in toate tarile cu activitate rachetistica reglementata, juniorilor nu le este permis sa foloseasca motoare peste 20 Ns (D) fara supravegherea unui adult cu experienta are o justificare pe care va rog sa nu o ignorati. Nu mai vorbim de fabricare.
Sunt multe implicatii aici, iar cele scrise pana acum pe forum in ceea ce priveste securitatea trebuie luate ca un minim.

[liviu123]

Salutare
Mai traieste cineva? S-au ati plecat toti sa lansati rachete cu apa si aer?
Nu de alta dar vad ca subiectul acela infantil are un numar foarte mare de accesari, cred ca va bate recordul.
Asta sa fie oare nivelul de maxim interes? Daca asta cere poporul… :D

Legat de subiectul cu motoarele de competitie, am mai jos o schita de motor, asa cum ar trebui sa arate el. Reprezita de fapt un punct de pornire, si sunteti liberi sa-l completati, modificati, maltratati cum doriti numai sa iasa ceva bun. Adica sunt cateva elemente pe care sa ne concentram cu idei si propuneri. Cei care au cunstinte mai multe sunt invitati sa propuna ceea ce cred ei ca ar fii mai potrivit.
Se poate ajunge la ceva foarte diferit de schema clasica si foarte simpla din desen.
Cred da procesul acesta va dura ceva timp, dat fiind frecventa foarte redusa a mesajelor postate pe forum.
Deci concret.:
- Motorul este ptr clasa 2.5 Ns
- Diametrul luat in considerare 10.5 mm poate fii usor marit, 12-13 mm.
- Lungimea de 40 mm este orientativa, dar as sugera sa nu fie mai mare, ci eventual mai mica, mai ales daca diametreul va creste.
- Tubul este de 1 mm grosime, varianta din hartie rulata. Ptr alte materiale, inclusiv carbon, trebuie mai subtire, altfel devine prea greu.
- (A) ajutajul: propun pastila din material refractar, presat sau pasta (bentonita sau asemanator). Din bara de carbon strunjit mi se pare prea greu si cere multa munca. Lipit de tub.
- :D combustibil: propun KN sau echivalent plus rasina epoxi. Este mai usor de lucrat si are energie destula. Dimensiunile din desen sunt pentru exact 1 cm cub de combustibil, ceea ce ar trebui sa ajunga ptr 2.5 Ns ( aici trebuie calculat)
- ( C) pastila intarziere: combustibil cu inhibitor sau alta solutie. Pastila trebuie lipita foarte bine, la fel ca si ajutajul. Pentru o mai mare siguranta, se poate pune un inel suplimentar lipit (F)
- (D) o mica incarcatura care sa ajute aprinderea. Dat fiind diametrul mic al sectiunii critice a ajutajului pot fii probleme la aprindere. Acea sectiune sa nu aibe mai putin de 1,5 mm diametru. Motorul trebuie aprins “sus” nu “jos” ca la cele cu pulbere.

Diagramele posibile (toate au aceeasi arie, deci impuls):
Diagrama clasica (1), o gasim peste tot la motoarele cu pulbere folosite pana acum la concursuri, precum si la multe din motoarele compozite mici.
Diagrame tip 2, 3 intalnite la motoarele cu combustibil compozit, cu ardere interioara, periferica, etc. de tipul celor pe care le fac unii dintre voi, NU sunt adecvate pentru motoare pentru rachete usoare (probe de durata, streamer, parasuta, chiar rachetoplan), care nu au suficienta inertie, deci nu pot fructifica impulsul scurt de la lansare. In special diagrama (6), foarte intalnita de ex. la motoarele cu zahar, ar trebui evitata pentru ca valoarea maxima a fortei vine prea tarziu.
Pe desen, acea forta medie este de fapt valoarea mediana a fortei dezvoltate de motor in timpul functionarii iar linia verticala, notata cu “mediana impulsului” separa arii egale de impuls de o parte si de alta. Sunt doar linii teoretice care servesc la compararea unor diagrame.
As propune ceva intre (4) si (5).

Astept propuneri, comentarii, ceva care sa arate ca sunteti interesati sau aveti cunostinte in domeniu. Cele discutate aici pot fii utile si pentru alte scopuri, de ex. realizarea de motoare si rachete mai mari. Trebuie aratat interes, ca nimic nu cade din cer pe gratis.

Fisiere atasate

•  MOTOR_DIAGRAMS.pdf (17.18K)
  Number of downloads: 144

Aceasta postare a fost editata de liviu123: 02 December 2006 - 09:02 PM

[MIG-29]

In momentul de fata sunt prins cu un mic proiect ce vizeaza realizare de zboruri parabolice pe un Piper PA28-151 Warrior.
Dar mai multe despre asa ceva pe subiectul de zbor 1:1.

Probabil undeva spre sarbatori sau chiar dupa sarbatori testerul pentru motorase va fi gata si trimis catre Dexter. Pana atunci asteptam sa vedem poate mai sunt si alte persoane interesate de acest subiect si vor scrie aici... sau poate ca nu :) Si eu am observat ca subiectul rachetelor cu sifon are un nr mai mare de accesari... poate pare mai atractiv si poate chiar este mai atractiv. Asa cum spuneam si in alt mesaj, popularitatea unui subiect va decide daca va ramane in top pentru a fi discutat sau nu. Publicul alege :D


Revenind la oile noastre: cred ca un combustibil pe baza de zahar ar avea principala problema a vitezei de ardere mici si prin urmare trebuie asigurata suprafata de ardere mare. Astfel ardere interioara este necesara. Nu am vazut zaharel facut cu ardere frontala... Din cauza acestor limitari am tras concluzia ca punctul de pornire ideal ar fi un combustibil compozit (pe baza de rasina epoxy). Eventual se poate incerca si un combustibil cu dubla baza pentru motoare de impuls mic... impulsul specific ridicat ar crea avantajul construirii unui motor mai usor decat unul realizat pe baza de BP pentru aceleasi performante... Temperatura de ardere ar fi probabil o problema dar care se poate rezolva.

Ideal pentru o racheta lansata pe verticala in vid (dar in camp gravitational constant- sa zicem ca ignoram fortele aerodinamice in cazul unei lansari de pe sol) inaltimea maxima este atinsa prin lansare tip lovitura de tun (impuls mare in timp scurt imediat dupa lansare). In realitate insa fortele aerodinamice (si aici ma refer in special la forta de rezistenta) sunt importante si o astfel de lansare nu este practica. Bineinteles nr mare de g-uri pe structura rachetei nu permite de asemenea lansare cu forta foarte mare in timp foarte scurt (desi la rachetomodele nr de g-uri poate urca destul de mult comparativ cu rachetele mari...). Daca trecem prin calculele necesare vom vedea ca pentru a maximiza altitudinea la care ajunge un model (masa fixata, motor fixat ca impuls specific dar NEFIXAT ca forta de tractiune si timp de ardere) avem nevoie de forta de tractiune mare petnru start urmata de forta de tractiune redusa (compensare forta de rezistenta la inaintare) pentru restul "secundelor" de ardere pana la completarea impulsului total al motorului. Rezulta astfel logic o diagrama intre 4 si 5. Cea mai simpla ar fi diagrama cu doua niveluri de tractiune (mare la inceput si mica ulterior pentru timp lung). Se poate de asemenea optimiza astfel incat trecerea intre cele doua niveluri de propulsie sa se realizeze gradat iar portiunea de tractiune mica sa nu fie palier constant ci de fapt descrestere continua a tractiunii. Urmeaza sa determinam... care este forma analitica a fortei de tractiune ca functie de timp care maximizeaza altitudinea pe care o atinge o racheta fixand ceilalti parametri? (coeficientii aerodinamici, masa rachetei, impulsul total al motorului). Acum ceva timp m-am ocupat de aceasta problema si am rezolvat-o semianalitic. Voi incerca sa caut hartiile respective si le voi scana publicandu-le eventual. Daca nu ma insel descresterea fortei de tractiune pe palierul de tractiune mica (luati ca referinta diagramele 4 si 5) era de natura exponentiala. E posibil ca solutia analitica sau semi-analitica sa nu fie realizabila practic dar se poate realiza ceva cat mai aproape de solutia respectiva stiind care este solutia respectiva :D
Nu promit ca voi reveni repede cu detalii dar nu vor trece mai mult de 2 saptamani :D

Am folosit motoare de 80 Ns de la Orastie (cele cu carcasa de aluminiu...?:D ). Am avut chiar un model ce l-am lansat acum cativa ani buni la un campionat la Suceava- in afara campionatului. Modelul era realizat dupa planurile din cartea Rachetomodele de Ion N Radu (era pentru clasa de 40 Ns initial...).

MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 03 December 2006 - 04:50 AM

[Skyspy]

Parerea mea e ca la motoare performante nu mai merge cu pulbere neagra si motoare a la Nakka.Trebuie ceva pe baza de perclorati si nitrati.
Si vin si te intreb Liviule de unde faci rost de asemenea substante ca pe persoana fizica precis nu-ti da nimeni.Si manipularea e destul de periculoasa.Ar trebui o persoana avizata care a mai lucrat cu ele sa-ti arate si sa-ti dea indicatii.
Chiar sa cumperi in numele unui club de rachetomodelism e impotiva legii.Toate persoanele care detin asemenea substante trebuie monitorizate de inspectoratul teritorial al muncii si de politie.

Si aprinderea motorului "in cap" cum vrei sa o faci? ar trebui 2 fire care sa strapunga carcasa motorului cu o rezistenta.Ceea ce poate duce la slabirea carcasei la presiune.Cu 2 sarme prin motor pare improbabil pentru ca si asa ajutajul e ingust daca mai bagi si 2 fire prin el risti sa-l blochezi.

Aceasta postare a fost editata de Skyspy: 03 December 2006 - 05:45 PM

[liviu123]

To Skyspy

Intr-adevar trebuie sa lamuresc un aspect important. Nicaieri in cele scrise de mine in mesajul despre tehnologia motoarelor nu am folosit timpul prezent. Deci asta poate insemna ca nu fac motoare in momentul de fata. Nu fac, sunt doar un utilizator ocazional.
Cele scrise reprezinta istorie, si in nici un caz un indemn la lucru in acel stil. Din contra. Cum am spus, nu am lucrat niciodata cu PC, doar KN care este de fapt ingrasamant si medicament…
Intr-adevar, pentru manipularea unor substante aflate pe “lista neagra” trebuie autorizatie, si cel putin in ultimii 5-6 ani, adica de cand s-a strans surubul legii, cei care fac motoare adica antrenori la cluburi de rachetomodele, si-au luat aceste autorizatii desi nu a fost chiar usor.
Pe de alta parte, ultimul lucru pe care l-as face ar fii sa tai avantul celor care practica acest hobby. Dat fiind faptul ca in Ro nu se prea gasesc motoarte de cumparat, mai toti acestia au fost practic nevoiti sa-si faca. Eu sincer m-am speriat la inceput (citeste primul meu mesaj din octombrie) cand am vazut ce monstrii au rezultat, adica cateva sute de grame de combustibil bagat in carcasa metalica. Pentru mine a fost ceva de neconceput, pentru ca stiu cat de periculos poate fii si personal nici nu am indraznit sa visez la asa ceva vreodata. Dar intre timp a aparut Internetul, si pustii vazand ceea ce este peste Ocean, au prins curaj, unii chiar aripi. Acolo, daca un lucru nu e mare, nu e bun. Dar nu e locul aici sa facem comparatii de felul acesta.
Alt lucru care m-a frapat este acela ca majoritatea pur si simplu habar n-au de regulamente, organizatii, legi in general, ca sa nu mai vorbesc de simtul masurii. Nu se ajunge nicaieri continuand in felul acesta. Astfel, se pierde enorm de mult timp cu motoarele, fara ca sa se vada ceea ce inseamna intr-adevar acest hobyy.
Despre asta, adica organizare, viitor, poate alta data.
Cu aprinderea motorului e o poveste lunga. Din pacate, la un motor asa minuscul, pot fii probleme. Pentru motoarele cu ardere interioara este foarte importanta pozitia primei initieri a flacarii, in functie de care, in multe cazuri rezulta diagrama motorului. Toate motoarele cu combustibil compozit si cu ardere interioara, adica cele cu gaura aceea lunga pe mai toata lungimea motorului trebuie aprinse sus, si in general motoarele se livreaza cu o amorsa de aprindere special facuta in acest scop. Voi face o fotografie azi cu un motor nou si va trimit.
In cazul motorului de 2.5 si 10 mm dia, singura solutie este folosirea amorselor cu jet, eu folosesc aproape exclusiv asa ceva la orice motor. Adica, peste varful amorsei, acolo unde se afla praful acela negru lipit, se pune un tub scurt din plastic sau aluminiu de 3-4 mm dia, in care se pun cateva granule de bp, iar racheta se aseaza astfel incat ajutajul motorului sta pe amorsa. Vezi inca o data pozele noi adaugate saptamana trecuta la Tomahawk, cu ocazia zborului, doar ca acolo sunt trei amorse in paralel. La aprindere, granulele acelea aprinse sar in sus si asigura aprinderea.
Ca fapt divers, sa stiti ca sunt si motoare cu amorsa incastrata in motor, cu fire care strapung carcasa, etc, exact asa cum ai intuit, dar acelea sunt motoare mai mari, clasa H minim.

Imagini atasate

• 

[Dexter_Jr]

@liviu
ca tot veni vorba de autorizatii...
ne poti spune, te rog, DE UNDE si CUM iei aceste autorizatii ca eu peste tot pe unde m-am interesat am primit cam aceleasi raspunsuri...trebuie firma, multi bani, pile, lucrat inainte in domeniu etc.
la noi nu s-a pus niciodata problema de a acorda autorizatii persoanelor fizice...toti sunt cu morcovu' ca vezi doamne om face acte de terorism...iar in US, unde chiar e problema cu terorismu, poti obtine acea autorizatie relativ usor...oricum principalu' e ca o poti obtine.
deci cum pot lua acea autorizatie?
Numai bine
Dex

[Marinaru]

Dexter_Jr, la 3 Dec 2006, 21:07, a spus:

@liviu
ca tot veni vorba de autorizatii...
ne poti spune, te rog, DE UNDE si CUM iei aceste autorizatii ca eu peste tot pe unde m-am interesat am primit cam aceleasi raspunsuri...trebuie firma, multi bani, pile, lucrat inainte in domeniu etc.
la noi nu s-a pus niciodata problema de a acorda autorizatii persoanelor fizice...toti sunt cu morcovu' ca vezi doamne om face acte de terorism...iar in US, unde chiar e problema cu terorismu, poti obtine acea autorizatie relativ usor...oricum principalu' e ca o poti obtine.
deci cum pot lua acea autorizatie?
Numai bine
Dex

Nu stiu cum se obtin autorizatiile, dar se pare ca nu e deajuns sa fii autorizat. In urma unei discutii cu domnul Morariu de la Suceava, asta vara, am aflat ca putina pulbere neagra pe care o poseda pentru productia de motoare, este depozitata undeva intr-o mina, unde se asigura paza militara (acolo ar fi un depozit de explozibili pentru exploatari miniere). Restul, autorizatia de manipulare si intrebuintare a pulberii este doar o mica parte din tot ce este necesar imperios!

[Dexter_Jr]

Marinaru, la 3 Dec 2006, 20:24, a spus:

am aflat ca putina pulbere neagra pe care o poseda pentru productia de motoare, este depozitata undeva intr-o mina, unde se asigura paza militara (acolo ar fi un depozit de explozibili pentru exploatari miniere). Restul, autorizatia de manipulare si intrebuintare a pulberii este doar o mica parte din tot ce este necesar imperios!

mai bine emigrez in Congo...

[Skyspy]

[quote name='Dexter_Jr' date='3 Dec 2006, 20:27'][,![/QUOTE]
mai bine emigrez in Congo...[/quote]
Acolo te papa gorilele :lol:

Liviu solutia propusa de tine am vazut-o la nemtii care-si aprind clusterele cu ele.Numai ca acolo sunt mai multe tzevi facute dupa configuratia ajutajului si nr de motoare.
O doza din metal cu fund conic pentru economie de BP si un capac cu filet prevazut cu tzevisoare dupa numarul motoarelor.Se pun 4-5g de BP in doza se infileteaza
capacul si se fixeaza tzevile exact sub ajutajul motoarelor.Cu o rezistenta se aprinde BP-ul din doza si simultam se produc citeva jeturi de flacara in ajutaje care dureaza
cateva zecimi de secunda.

[Marinaru]

Dexter_Jr, la 3 Dec 2006, 21:27, a spus:

mai bine emigrez in Congo...

S-ar putea sa ai noroc...si aia au exploatari miniere!

[MIG-29]

[quote name='Skyspy' date='3 Dec 2006, 20:59'][quote name='Dexter_Jr' date='3 Dec 2006, 20:27'][,![/QUOTE]
mai bine emigrez in Congo...[/QUOTE]
Acolo te papa gorilele :rolleyes: :(

Liviu solutia propusa de tine am vazut-o la nemtii care-si aprind clusterele cu ele.Numai ca acolo sunt mai multe tzevi facute dupa configuratia ajutajului si nr de motoare.
O doza din metal cu fund conic pentru economie de BP si un capac cu filet prevazut cu tzevisoare dupa numarul motoarelor.Se pun 4-5g de BP in doza se infileteaza
capacul si se fixeaza tzevile exact sub ajutajul motoarelor.Cu o rezistenta se aprinde BP-ul din doza si simultam se produc citeva jeturi de flacara in ajutaje care dureaza
cateva zecimi de secunda.[/quote]
Pentru motoarele mici aprinderea prin "aruncator" de flacara de genul celui descris de liviu este cea mai eficienta. Am folosit aruncatoare de flacara de genul respectiv realizate din tub de plastic (folosit la perfuziile medicale) in varf de bat de chibrit. In tub "aruncate" cateva boabe de pulbere neagra si cu o pelicula fina de clei ago la capatul tubului.
Bineinteles peste gamalia chibritului (sub pulbere) este rulat un fir de nichelina. In figura firul rosu ce reprezinta nichelina este "puternic schematizat"; in realitate el este mulat pe langa batul de chibrit si peste gamalia chibritului.

Am atasat un desen.

MIG-29

Imagini atasate

• 

[domnu_doctor]

Dexter_Jr, la 3 Dec 2006, 20:07, a spus:

@liviu
ca tot veni vorba de autorizatii...

@dexterash, ti-am spus mai in vara ca in afara de problemele juridice si formale (acte, etc. ...) mai sunt probleme administrative si organizatorice. Adica, la ... peste 10 Kg de substanta ... :rolleyes: ... posibil exploziva, e NEVOIE de o depozitare cu paza si protectie conform legilor. La INSEMEX Petrosani, unde se fac aceste autorizari, se cer toate cele pe care ti le-am enumerat. Si-n plus, e nevoie de minim 2 persoane (poa' sa fie si-n familie !), care sa manipuleze :( :( acele substante. Din motive ... tot de siguranta !

Stima,

[Skyspy]

domnu_doctor, la 4 Dec 2006, 12:57, a spus:

Dexter_Jr, la 3 Dec 2006, 20:07, a spus:

@liviu
ca tot veni vorba de autorizatii...

,. Adica, la ... peste 10 Kg de substanta ... :lol: ... posibil exploziva, e NEVOIE de o depozitare cu paza si protectie conform legilor. ,

Artificii iti da voie 150kg dar sa fie inchise in dulap metalic si in loc ferit.Si cu zavor dublu din ala din platbanda cum ne puneam la sertarul cu scule ca sa nu le usureze
"prietenii".Si asta fara examen pirotehnic.Deci numai daca vinzi artificii.

Daca vrei sa vinzi explozibili atunci trebe sa dai examen de pirotehnist la petrosani.De asemeni daca vrei sa organizezi festivitati cu artificii trebe sa dai tot examen de
pirotehnist.Si depozitarea la explozibilii adevarati in mine cum spunea Marinaru sau in alte depozite sigure sub paza.

@MiG29- la aruncator sau doza de foc cum ii zic eu :lol: are importanta si granulatia pulberii.Cu cat e mai mica cu atit flacara tasneste mai sus.Am facut eu cateva experiente dar nu mai fac ca-i prea scumpa pulberea. B)

Aceasta postare a fost editata de Skyspy: 04 December 2006 - 08:13 PM

[MIG-29]

Salutari!

Vad ca nu s-a mai scris de ceva vreme aici. Probabil se simt sarbatorile de iarna http://www.rhcforum....tyle_emoticons/default/smile.gif
Pe perioada sarbatorilor de iarna voi lucra la testerul de motoare racheta si probabil in decursul lunii ianuarie el va ajunge in posesia lui Dexterash.

O prima clasa de motoare ce dorim sa preparam va fi 2.5 Ns - altitudine. Le vom optimiza pentru altitudine maxima pe racheta 1 treapta model standard de competitie. Ulterior vor urma motoare 1.5 Ns si 1 Ns pentru treapta 1/2 tot proba de altitudine. Apreciem ca undeva spre iunie-iulie vom avea un lot de motoare gata de folosit de catre cei doritori. Vom merge pe ideea de tractiune variabila data de geometrie variabila a batonului de combustibil. Totul se va concretiza de asemenea cu 1 sau mai multe articole ce vor fi trimise si pentru aprobare de publicare in Vademecum.

De asemenea putem trasa si alte directii/idei pe Skype/Yahoo Messenger cu cine doreste. Ar fi mai simplu de discutat acolo si apoi de facut sinteza lucrurilor importante pe forum.
Altei idei?

MIG-29

[liviu123]

Observ ca deja exista un plan cu obiective si date concrete, ceea ce este foarte bine.
Cred ca este doar un plan de intentie (foarte bun ca termen) si atat, pentru ca parca nu s-a stabilit inca cum vor fii facute motorasele, cu ce materiale si tehnologie, de catre cine si mai ales ca solutia e valabila, adica va da rezultate.
Quote:

“O prima clasa de motoare ce dorim sa preparam va fi 2.5 Ns - altitudine. Le vom optimiza pentru altitudine maxima pe racheta 1 treapta model standard de competitie. Ulterior vor urma motoare 1.5 Ns si 1 Ns pentru treapta 1/2 tot proba de altitudine. “

E o idee buna sa se inceapa cu un motor de 2,5 pentru altitudine, adica la care nu s-ar cere o greutate foarte mica a carcasei, urmand a se rezolva pe parcurs acesta problema. Aceasta strict pentru incercari, verificari, etc., pentru ca practic un astfel de motor nu are mare cautare.
La probe de altitudine se folosesc numai rachete in trepte. Acela este standardul, desi sunt si modele cu o singura treapta pentru cei care vor sa se afle in treaba (si numai la juniori) SAU daca sunt conditii meteo mai proaste (nori).
Cat despre faza a 2-a cu motoarele cuplate 1.5 si 1 Ns, nu mai merge. In regulamentul nou (par. 3.1.2; 3.1.3; 3.1.4), cum am spus si intr-un mesaj anterior, NU mai sunt admise chiar orice motoare astfel incat suma impusurilor lor sa fie cea maxima a categoriei. Mai intai motoarele individuale trebuie sa se incadreze intr-o categorie (1/2A, A, B, etc), apoi pot fi grupate cate 2. Deci un motor de 1,5 Ns este considerat deja clasa 2,5 Ns, avand un impuls mai mare de 1.25 Ns (clasa A/2).
Conform reg. se considera cel de 1.5 Ns (reali) ca de clasa 2.5 iar cel de 1 Ns (real) intra la clasa 1.25 si suma face 3.75 Ns adica trece in clasa 5 Ns. Nu sunt convins ca ati inteles rationamentul, dar asa rezulta aplicand par. 3.1.3 si 3.1. 4. introduse de curand. Fiecare motor trebuie incadrat mai intai intr-o clasa.
Concret, la altitudine se lanseaza cu 1.25 + 1.25 la juniori si respectiv 2.5 + 2.5 la seniori.
Deci e mult mai simplu. Smecheria poate fii: acelasi impuls dar scopuri diferite (booster- sustainer).
Quote
“Vom merge pe ideea de tractiune variabila data de geometrie variabila a batonului de combustibil.”

Hai sa vedem cat e de mare batonul unui motor cu juma de gram de combustibil !
http://www.rhcforum....tyle_emoticons/default/tongue.gif
Serios, sunt foarte curios de ce se poate face la asa motoare minuscule si in ce masura o anumita diagrama poate influenta semnificativ altitudinea considerand un timp de functionare de numai 0.4 sec.

[MIG-29]

Salutare!

Planul expus reprezinta doar o creionare rapida si doar cu aspect orientativ- altfel spus nu reprezinta ceva batut in cuie si nicidecum ceva final. Tocmai de aceea a fost expus in public pe forum pentru dezbatere si de aceea a fost extinsa invitatia pentru Skype/Yahoo Messenger.

Am avut timp cateva ore astazi sa studiez cu atentie regulamentul si se pare ca intr-adevar un motor de 1.5 Ns intra la clasa de 2.5 Ns clasificarea facandu-se acum dupa "literele" de impuls asemenatoare cu cele de la motoarele Estes de exemplu. Propunerea cu 1.5 si 1 Ns era de fapt tot un exemplu nefiind o problema in a se modifica impulsurile totale pe treapta.

Se poate obtine tractiune variabila pentru orice baton de combustibil. Altfel nu ar exista micromotoare cu combustibil solid pentru controlul atitudinii. Exista lucrari publicate despre micromotoarele respective (CNES din Franta de exemplu) si desi impulsurile totale pe matricile de motoare sunt mari comparativ cu cele din rachetomodele, impulsurile individuale pe micromotor sunt mici iar tractiunea pe micromotor poate fi de asemenea controlata in oarecare masura. Problema nu e reprezentata intr-atat de proiectare (dimensionare) cat de constructie si tehnici de constructii si probabil la lucrul acesta v-ati referit atunci cand ati zis ca nu va este clar cum se va obtine aceasta tractiune variabila.
Utilitatea obtinerii unei astfel de tractiuni variabile (risc sa repet cele spuse in alt mesaj): considerand o racheta cu o masa uscata data, cu o masade combustibil data, cu un impuls total dat al motorului, atunci aceasta racheta va atinge o inaltime maxima pentru o tractiune ca functie de timp ce NU este constanta. Cu alte cuvinte inaltimea atinsa de racheta este maximizata daca tractiunea ca functie de timp are o anumita forma ce urmeaza a fi confirmata. Lucrul acesta face parte din clasa de probleme de optimizare: urcare cu minim de combustibil, urcare in timp minim, urcare cu viteza finala maxima etc.; probleme ce sunt binecunoscute celor care lucreaza in domeniul cercetarii pe probleme de rachete si tehnica reactiva.

In mare incercam sa abordez problema contactand reprezentanti ai rachetomodelismului in Romania care sa expuna caietul de sarcini. Cred ca dumneavoastra sunteti un astfel de reprezentant, acest lucru rezultand cel putin din lucrarile pe care ni le-ati prezentat pe pagina de Internet personala. Speram sa ni se alature si cei din Suceava.

Vizavi de strategia de abordare a problemei de proiectare si constructie:
Materialele "sensibile" vor fi achizitionate pe cat posibil din Romania iar constructia si testele vor avea de asemenea loc in Romania. Sistemele electronice de masurare si achizitie de date vor fi produse aici pe cat posibil- (nu sunt electronist; electronica reprezinta doar un hobby). Bineinteles daca cu timpul vor exista pasionati electronisti cointeresati, ei vor fi bineveniti. Deocamdata incercam sa nu ne intindem mai mult decat ne permite plapuma si incercam sa ne concentram pe problemele motoarelor si nu pe chestiuni conexe (adica cum sa achizitionez datele, daca sa fac afisarea pe alb sau pe negru sau mai stiu eu ce; ma pot ocupa de prima varianta a testerului si sper sa o pot trimite lui Vlad/Dexter in timp util in cursul lunii Ianuarie).
Revenind la problemele arzatoare a motoarelor, ziceam ca ne putem gasi candva intr-un week-end pe Skype si pune tara la cale. Eu pot participa la o astfel de discutie oricand (indiferent ca este sarbatoare sau nu). Discutia pe skype ar reprezenta o metoda mai simpla si rapida de comunicat decat forumul si negresit ulterior putem pune concluziile pe forum. Altfel spus Skype-ul poate reprezenta ciorna noastra in acest sens.

Este acceptata provocarea? Discutasem cu un amic din Suceava si a zis ca ar putea chiar ruga pe dl profesor Moraru sa participe la o astfel de discutie, amicul nostru (intra si pe forum) putand intermedia discutia pe skype de la el de acasa. Poate, poate...

Cu stima,
MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 14 December 2006 - 10:15 AM

[MIG-29]

update tester:

astazi au fost comandate componentele electronice pentru testerul de micromotoare racheta cu combustibil solid alaturi de componente pentru un alt proiect -> altimetru. Imediat ce vor fi finalizate si testate proiectele vor lua drumul Romaniei catre Vlad/Dexteras. Anticipez finalizarea testerului (si a altimetrului) pana pe 31 Decembrie... sper sa nu dureze mai mult.

A fost aleasa solutia constructiva cu un ADC MAX186 si un PIC16F628 datorita pretului redus al componentelor. Inca nu m-am decis asupra mediului de stocare a datelor... inca investighez posibilitatea de stocare pe un MMC card desi un EEPROM din familia Microchip LC ar fi mult mai usor de interfatat.
Intentionez sa am o frecventa de esantionare a fortei motorului racheta de 100 Hz. modificabila usor din software pentru alte valori (de exemplu 150-200-300 Hz). Am vazut ca in regulament se cere frecventa minima de esantionare de 100 Hz.

Deocamdata inputul se va realiza pe un singur canal (din cele 8 aflate la dispozitie), testerul putand masura forta motorului ca functie de timp si trasa curbele respective pe calculator. Totul este interfatabil cu un Pocket PC de exemplu prin port serial pentru descarcarea datelor din memoria testerului.
Ca traductor piezoelectric pentru prima versiune a fost ales: http://rocky.digikey.com/scripts/ProductIn...&V=102&M=SF-3LT

Indubitabil exista traductori piezoelectrici mai buni pe piata dar si preturile sunt corespunzatoare. Se poate schimba relativ usor ulterior traductorul piezoelectric cu altul mai bun.
Traductoarele care vor fi folosite dupa testele initiale cu traductorul ieftin de mai sus sunt:
http://rocky.digikey.com/scripts/ProductIn...050-0000-0750-G
http://rocky.digikey.com/scripts/ProductIn...131-0000-0005-L
Si in general ma uit la traductoare produse de Measurement Specialties Inc.
De asemenea ma uit la ceva traductoare de la Entran dar inca nu am gasit ceva satisfacator.
Oricum asa cum spuneam traductorul de forta al testerului se va putea schimba foarte usor (sunt propriu zis trei fire ce trebuiesc conectate :) ).

De asemenea deoarece MAX186 are 8 canale se vor putea adauga si alti senzori pentru masuratorile altor caracteristici ale motoraselor... de exemplu temperatura.

MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 21 December 2006 - 11:47 AM

[MIG-29]

Salutari!

Tot despre tester: unul dintre lucrurile (zic eu bune) pe care le va avea este ca respectivele capete de masurare vor fi interschimbabile. Cu alte cuvinte voi face un cap de masurare cu celula piezoelectrica (pentru motoare de tractiuni mici- sub 1.5 kgf) si un cap de masurare cu timbru tensiometric (gen Nakka) pentru motoare de tractiune medie.
Intentionez sa proiectez eventual si un cap de masurare (inclusiv sistemul mecanic) pentru motoare de pana intr-o tona forta.
Asa cum ziceam toate componentele electronice au fost comandate si se afla pe drum. Unele vor ajunge inainte de 31 decembrie iar altele vor ajunge in perioada 2-5 ianuarie 2007 (in special cele trimise de pe la fabrici din Thailanda, Filipine, Japonia). Sper sa ma incadrez in calendarul propus si anume sa pot trimite ambele circuite catre Romania pana la jumatatea lunii ianuarie.

Totodata la altimetrul promis cu sistemul de declansare de parasute (la altitudini fixabile de catre utilizator) am adaugat drept cadou de sarbatori un senzor de temperatura, un accelerometru si un giroscop ce ar trebui sa produca date interesante despre dinamica rachetei lansate pe timpul zborului :) Altimetrul incepe masuratorile atunci cand detecteaza mai mult de 5 g acceleratia pe axa longitudinala a rachetei.

MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 24 December 2006 - 06:43 AM

[MIG-29]

Deoarece vad ca nimeni nu mai scrie aici... continui eu.
Astazi am avut bucuria sa gasesc pe masa la birou o cutie de la freescale cu 2 senzori de presiune pentru altimetrul lui Dexterash :rolleyes: Sunt doi senzori MPX4115AP.

Asteptam si celalalte componente. Sunt fie pe drum... fie deja aici dar nu-i secretara sa deschida "posta" asa ca pana pe 3 Ianuarie nu mai am cum sa va mai bazai pe acest fir de discutie :(

MIG-29

[MIG-29]

Salutare!

Toti senzorii (cu exceptia giroscoapelor) au ajuns. Urmeaza achizitionarea rapida (radioshack! :) ) a rezistorilor si condensatorilor necesari si ulterior montarea circuitelor. Sa speram ca undeva in cursul lunii februarie jucariile vor pleca spre Romania.

Initial voi realiza un altimetru cu dubla declansare de parasute (parasuta de franare+parasuta principala); punctele de declansare vor fi reglabile in functie de altitudine.
Al doilea montaj va fi testerul de motoare despre care tot am vorbit pe aici. Voi incerca sa mentin acest subiect updatat cu pozele necesare.

Prin primavara voi mai realiza un montaj similar cu altimetrul care insa va avea suplimentar si un accelerometru+giroscop inclus pentru determinarea elementelor de dinamica a rachetei.

MIG-29