Claudiu,
Ca sa rezumam putin nedumeririle legate de aceasta nava, avem un model contemporan navei la Muzeul Marinei care prezinta "Fulgerul" cu turela. Mai mult decat atat, rezolvarea turelei coaxiale catargului este cu totul aparte, eu n-am mai vazut pana acum alta nava cu rezolvarea aceasta. As putea zice ca este o solutie mult prea inedita ca sa fie ideea unui modelist, fie el chiar unul dotat cu multa fantezie si experienta, trebuie sa fie solutia unui constructor de nave pus in fata unei sarcini cu totul imposibile: sa prevada cu turela o nava de dimensiuni mult prea mici ca sa accepte asa ceva.
Apoi, avem istoria lui Ciuchi care ne spune povestea turelei, cum a fost ea adusa pe uscat pana la Galati, la Arsenalul Marinei, pentru ca turcii nu acceptau ca nava sa treaca prin Bosfor inarmata. O poveste care s-a repetat aproape identic si in 1888, cand a trecut prin Bosfor crucisatorul "Elisabeta" cu toate ca intre timp devenisem independenti de Imperiul Otoman. Deci n-avem motive sa nu credem ca e perfect adevarata. Povestea turelei continua pana la strapungerea ei accidentala cu un glonte tras dintr-o arma de infanterie, moment in care s-a decis demontarea ei definitiva, dovedindu-se complet nefolositoare. Intr-adevar, pozele pe care le avem prezinta nava fara turela, deci totul pare destul de coerent.
Deci avem doua surse independente care spun ca nava A AVUT turela: modelul de la Muzeul Marinei si istoria lui Ciuchi. Chiar si pozitia aparent bizara a turelei prin catarg e tot o dovada ca lucrurile chiar asa stau: unde ai putea sa pui o turela pe nava aia, daca nu chiar in felul acesta?
Acum, trebuie sa ne intrebam cum era rezolvata problema catargului coaxial turelei. Exista doua posibilitati:
1. catargul sta efectiv pe turela, avand un dispozitiv care permite rotatia sa in timp ce catargul ramane fix. Asta inseamna ca turela trebuie sa aiba o structura suficient de rezistenta incat sa sustina catargul INCLUSIV fortele de apasare datorate tractiunii sarturilor si miscarii de balans lateral a catargului pe mare. Mai mult decat atat, inseamna ca turela in sine trebuie sa fie foarte bine ancorata pe punte astfel incat fortele laterale datorate balansului catargului sa nu "desfaca" turela de pe nava. Va aduc aminte ca la multe nave mai vechi sau mai moderne, turelele sunt "simplu asezate" pe calea lor de rulare astfel incat o eventuala rasturnare pe spate a navei ar avea drept consecinta imediata caderea turelei. Oricat de mult mi-ar placea ingeniozitatea unei solutii "cu catarg rotativ", daca as fi inginer naval m-as cam feri de prea multe necunoscute structurale care apar.
Nu in ultimul rand, stim precis ca nava a sosit din Franta FARA turela. Asta inseamna fie ca nava a venit dotata doar cu catargul mare, trinchetul fiind pus "la pastrare" pana in momentul in care turela va fi montata? Absurd, nava trebuia sa fie complet apta de navigatie intr-un secol in care velele inca reprezentau modul de propulsie predilect, iar existenta unei masini cu aburi era doar mijocul auxiliar de navigatie, inca nesigur. Apoi, cand s-a renuntat la turela, inseamna ca s-a inlocuit complet segmentul catargului. Nu va imaginati ca un catarg s-ar putea "inadi" din mai multe bucati. La fortele care apar in timpul balansului lateral al navei asa ceva nu are cum sa "tina". Catargele erau intotdeauna fixate cu doua puncte de fixare, respectiv un calcai solid fixat in chila navei sau macar pe o grinda rezistenta si al doilea punct de fixare era la iesirea catargului prin punte, unde era "intepenit" intre doua grinzi de punte bine intarite contra fortelor laterale. Abia apoi venea sarturile, straiurile etc care dadeau soliditatea finala unui element care era esential navigatiei in secolul respectiv.
Toate aceste considerente ma conduc catre concluzia celei de-a doua variante, adica...
2. catargul este fixat pe punte in mod traditional iar turela se invarte in jurul lui, ceea ce inseamna ca nu exista probleme structurale din punctul de vedere al ancorarii catargului. In schimb, spatiul disponibil in turela este micsorat drastic, iar tunul sta de fapt undeva in lateralul catargului. Daca te uiti la modelul de la Muzeul Marinei pare evident ca tunul este de fapt foarte mic, abia daca iese prin ambrazura turelei. E mai degraba o pusca un pic mai mare!!! As zice ca NU este tunul pe care il vedem in pozele canonierei, ci un alt tun mai mic!
In schimb, tunul pe care il vedem in poze seamana destul de bine cu un tun Krupp de 75. Inseamna ca datele pe care le avem despre inarmarea navei sunt ulterioare demontarii turelei, si in realitate habar nu avem ce tun s-a folosit initial si DACA s-a folosit vreunul; in mod sigur constructorii navei nu si-au batut capul cu tipul tunului, ei au spus doar greutatea maxima admisibila si a fost treaba romanilor sa-si doteze nava cu ce au vrut ei. Am vazut din documentele de la Arhivele Statului referitoare la inarmarea bricului "Mircea" felul cum puneau constructorii problema armelor la bord. Se mentioneaza de fiecare data greutatea totala a tunului + greutatea totala a afetului, doua elemente cruciale pentru calculul stabilitatii. In cazul nostru aveam o turela, deci implicit o montura de tun grea, care punea probleme de stabilitate. Trebuia compensata cumva: printr-o constructie cat mai usoara a turelei -chiar ridicol de usoara pana la urma... si printr-un tun cat mai usor. Chestie de optiune. Artileristul nostru, nepriceput in probleme navale a zis "musai cu turela". Constructorii francezi n-au comentat, pana la urma mereu a fost asa: "clientul nostru, stapanul nostru!"
In privinta mitralierei Nordenfeld, poza gasita de tine este excelenta in sensul ca arata foarte multe elemente de detaliu ale unei punti de nava militara, iar mitraliera poate fi comparata cu piesele de artilerie navale autentice care au functionat pe canonierele romanesti, pastrate azi la Muzeul Militar National.
Ajutor
Raspuns nou
Citare Multipla
