[navo-aero]

care este diferenta dintre un servo digital si unul analog?

[GigiGL]

navo-aero, la 21 June 2014 - 08:51 AM, a spus:

care este diferenta dintre un servo digital si unul analog?

Cel analog converteste latimea pulsului de comanda provenit de la receptor in tensiune continua, un etaj comparator cu amplificator operational compara acea tensiune cu tensiunea culeasa de pe cursorul potentiometrului legat mecanic solidar cu axul de iesire al servoului (cel striat cu echia montata pe el), iar diferenta rezultata se aplica unei punti cu 4 tranzistori bipolari perechi NPN-PNP care comanda motorul electric in sensul anularii celor doua tensiuni pana la autoechilibrarea sistenului electromecanic al servoului. Acest tip de servo are un mic histerezis si cuplu mai mic in zona de echilibru datorita faptului ca scade semnificativ nivelul tensiunii si curentului ce comanda tranzistoarele puntii in acea zona si tranzistoarele se deschid mai putin, oferind motorului un curent mai mic. Rezulta un cuplu mai mic si o viteza mai mica in zona apropiata punctului de echilibru. Din acest motiv sunt evitate in mecanismele cu pretentii de finete, la aceste probleme adaugandu-se si jocurile inerente din cinematica comenzilor mecanice.
Cel digital, cum ii spune si numele, converteste acel impuls in valori numerice, de asemenea si tensiunea culeasa de pe potentiometrul traductor de pozitie (ca si in cazul celor analogice). Un microcontroller (care de fapt este un calculator miniatura) compara cele doua valori numerice si in functie de rezultatul numeric obtinut, comanda o punte de tranzistoare MOSFET de aceasta data. Aceasta punte comanda motorul in sensul necesar autoechilibrarii sistemului. Spre deosebire de situatia anterioara, atat timp cat intre valorile numerice aferente intrarii si cursorului potentiometrului traductor de pozitie exista diferente, puntea de tranzistori va fi comandata ferm dupa sistemul TOT la dezechilibru si NIMIC la echilibrul sistemului. Adaugand la aceste elemente si rezistenta foarte mica in conductie a tranzistoarelor, rezulta ca si in jurul pozitiei de echilibru vom avea curentul si cuplul maxim al motorului, histerezisul aproape disparand. Sunt recomandate in aplicatii ce necesita precizie si viteza de raspuns.
Poate nu m-am exprimat foarte clar, dar sper sa-ti fi fost de ajutor.

Aceasta postare a fost editata de GigiGL: 21 June 2014 - 09:36 AM

[navo-aero]

multumesc, am inteles despre ce este vorba, mai am o nelamurire: care este diferenta intre un receptor cu simpla conversie si unul cu dubla conversie?

[GigiGL]

Este vorba despre functionarea receptoarelor radio de tip superheterodina. Acestea au fost inventate pornindu-se de la ideea ca la un amplificator electronic cu un numar dat de etaje de amplificare, produsul Banda frecvente amplificate x Amplificarea este o constanta. Deci pentru o banda ingusta se pot obtine amplificari mari cu un numar redus de etaje - sensibilitate, raza mare de receptie, in timp ce un amplificator de banda larga are amplificare redusa in toata banda de frecvente amplificata. Pentru a putea beneficia de avantajele amplificatoarelor de banda ingusta, s-a inventat receptorul superheterodina care in principiu scade frecventa unui oscilator local din receptor din valoarea frecventei receptionate, sau invers. Semnalul receptionat, impreuna cu cel al oscilatorului sunt introduse intr-un etaj de mixare de unde rezulta diferenta lor, frecventa intermediara, fixa. Oscilatorul este astfel conceput incat pentru orice frecventa receptionata valoarea frecventei sale sa fie mai mica (la receptoarele infradina) sau mai mare (la receptoarele supradina) exact cu valoarea fixa a frecventei intermediare la care lucreaza acel amplificator de banda ingusta mentionat la inceput. Acesta este receptorul cu simpla conversie care are dezavantajul unei selectivitati mai scazute, deci poate fi perturbat de frecvente apropiate de cea utila, caz frecvent in RC unde canalele sunt la diferente mici de frecventa. Intrucat benzile radio sunt aglomerate, avem nevoie si de selectivitate, adica trebuie ca banda receptionata sa fie cat mai ingusta pentru a se evita interferentele cu frecventele invecinate, motiv ce a dus la crearea receptorului cu dubla conversie, adica se repeta procedeul anterior prin mixarea primei frecvente intermediare cu o frecventa fixa obtinuta cu un oscilator stabil, obtinandu-se o a doua frecventa intermediara, mai mica decat prima si amplificata la randul ei de un al doilea amplificator de banda ingusta. Aceste receptoare sunt mai sensibile (raza mare de receptie) si mai selective ( mai putin deranjate de frecventele alaturate celei utile, receptionate ). Valori standardizate uzuale, 10,7MHz pentru prima frecventa intermediara si 455KHz pentru cea de-a doua. Avantajele receptorului cu dubla conversie constau in sensibilitate si selectivitate mult mai bune decat ale celui cu simpla conversie. Stabilitatea frecventei depinde in principal de stabilitatea oscilatoarelor, pentru aplicatii pretentioase folosindu-se cristale de quartz sau rezonatoare ceramice. Deja aceste tipuri de receptoare au inceput sa fie depasite de noile tehnologii utilizate in comunicatiile de astazi.

Aceasta postare a fost editata de GigiGL: 06 July 2014 - 05:49 PM