Ajutor
Raspuns nou
Masina arata superb mai ales caroseria care e perfecta pentru masina, asa cum ne-am obisnuit de la Tamiya. O intreaga aventura sa o vopsesti chiar daca aparent nu are cine stie ce forme complicate. Daca insa vrei sa folosesti corect schema de vopsire recomandata de cei de la Tamiya, ai nevoie de cinci vopsele si tot atitia pasi de mascare pentru fiecare culoare.
Mecanica e cu susul in jos, desi Tamiya a luat aminte la lectiile constructorilor de rock-crawlere consacrati (Robitronic, etc). E insa interesant sa vezi cum lucreaza amortizoarele cu susul in jos care se comprima la extinderea suspensiei in loc de compresie. Pirghiile si barele de legatura arata spectaculos in functiune dar eficienta nu e pe masura spectacolului. Arcurile din kit sunt moi pe spate si medii pe fata ca sa poata sustine greutatea bateriei care e montata in fata, o idee buna pentru a da o distributie a greutatii un pic dezechilibrata dar cu intentie, pentru a usura catararea masinii. Cutia de viteze e si ea de constructie speciala, Tamiya foloseste o cutie cu pinioane satelit care are efectul ca asigura o demultiplicare masiva a turatiei motorului (la viteza maxima masina merge cam ca o jucarie chinezeasca de trei lei, dar desigur aicea viteza nu e ceea ce conteaza) astfel incit motorul Johnson 540 silvercan (cel mai ieftin) e de ajuns ca sa duca masina. Diferentialele sunt de antimoniu si se pot bloca cu un stift, iar in carcasa diferentialului exista un surub ingropat care permite accesul imediat la stiftul de blocare daca te razgindesti. Toate astea fac masina grea. Cam prea grea, de fapt. Comparat cu standardele din clasa ei, masina cred ca e cea mai grea. Cauciucurile sunt 2.2 (truck), moi, cu insertii de burete, foarte impresionante si cu aderenta buna, crampoane plate, ovale in trei rinduri.
Surprinzator este insa ca cursa suspensiei este doar de vreo trei centimetri limitata fiind de tija amortizorului, cu o maxima diferenta de deflexie intre puntea fata si spate (intre cea mai ridicata roata si cea mai de jos) cu toate rotile pe pamint de vreo 10 centimetri. Asta poate sa para impresionant, si cred ca e cam in zona corecta pentru rock crawling, dar arcurile moi leagana caroseria ca pe o barca si pentru ca masina e grea (sasiul are doua sine principale de aluminiu) se rastoarna usor. Daca gaseau o modalitate de a pune bateria mai jos, poate ca era mai bine.
Masina are destul cuplu ca sa urce aproape orice. Suspensia insa mai are nevoie de munca. Pirghiile de transfer ale suspensiei au o bara de torsiune care e menita sa orizontalizeze sasiul, dar jocul e atit de mare incit ansamblul nu functioneaza la deflexii mici, si cind intra in functiune (brusc) destabilizeaza si mai rau masina. La ceilalti constructori nu am vazut asa ceva si cred ca e mai bine fara. Usurinta cu care urca si se misca pe teren accidentat este mai degraba efectul rotilor mari si diferentialelor blocate (ca sa usureze masina ma gindesc ca ar fi putut sa urmeze si ei ideea de a nu mai folosi diferentiale de loc si sa le inlocuiasca cu un simplu ax cu o coroana conica pentru transmisie asa cum au facut mjoritatea celorlalti). Axele cardanice sunt alunecatoare, cu tub si insertie, din plastic, si articulatiile la fel. Doar crucile cardanice sunt de otel. Aicea iarasi cred ca se putea folosi ceva mai solid (kitul vine cu doua seturi complete de piese pentru axele cardanice, mai putin crucile, probabil ca stiu ei ceva).
Servoul directiei (maisina permite instalarea unui sistem independent de directie pe patru roti) trebuie sa aiba cuplu zdravan, doar uitati-va la rotile alea si amintiti-va cit cintareste masina, ca sa nu mai zic ca bateria e pe fata. Un servo obisnuit o sa va dea numai jumate de cursa in cel mai bun caz. In situatii dificile si mai putin (roti prinse in crevase, crapaturi, pe pereti verticali, etc).
Concluzia este ca e o masina de joaca si poti sa te distrezi la nesfirsit cu ea, chiar daca nu faci decit sa o maninci din ochi, asa de frumos arata. Nu va asteptati insa la performanta gen Axial sau echivalente. Poate doar daca munciti serios si intrati adinc in modificari (o ruta obisnuita pentru cei care vor sa extraga performanta din ceva facut de Tamiya). Ar fi frumos insa daca Tamiya ar lua lucrurile in serios (piata de rock crawling apartine in mare masura producatorilor americani pentru moment) si ar dezvolta sasiul mai departe asa cum a facut-o cu TA05 sau cu X501 in clasele de on, respectiv off-road. Are toate ideile unde trebuie, acuma un pic de efort investit in rafinarea sasiului ar putea produce o surpriza cu adevarat placuta (nu numai ochiului ci si miinii strins inclestate pe comenzi).
Aceasta postare a fost editata de Barabula: 06 May 2008 - 04:46 AM
Citare Multipla
