Claudiu,
Hai s-o luam un pic mai metodic, incepand cu datele clare pe care le avem despre aceasta nava.
Mentionez ca le-am preluat in principal din cartea "Noi contributii la istoria Marinei Romane" autori Ion Ionescu, Georgeta Boranda, Marian Mosneagu; Editura Muntenia & Leda, Constanta 2001. Doamna Boranda este muzeograf principal la Muzeul Marinei Romane din Constanta si este cea mai in masura sa cunoasca date despre aceste nave, iar domnul Marian Mosneagu este directorul acestui muzeu. Iata datele:
In anul 1873 Ministerului de Razboi i se aloca suma de 130.000 de lei pentru construirea unui vas de razboi. Acesta avea sa fie construita de catre santierul naval "Forges et chantiers de la Mediteranee", situat la Seyne-sur-Mer, langa Toulon.
(Ar fi de precizat ca, desi nu stiu cu precizie pana nu o citesc scrisa negru pe alb, am totusi puternice banuieli ca la data construirii "Fulgerului" directorul acestui santier nu era altul decat Stanilas Charles Dupuy de Lome, cel mai celebru arhitect naval francez, "autor" al navelor "Napoléon" din 1850, precum si a primei nave cuirasate din lume, fregata "La Gloire" construita intre 1858-1859).
"Fulgerul", mica nava romaneasca, avea urmatoarele caracteristici: 90 tone deplasament, 25 m lungime, 4.80 m latime, 1.30 m pescaj, o viteza de 7 noduri si un echipaj de 35 de oameni. Armamentul initial al navei consta dintr-un tun de 87 mm protejat de o turela cuirasata. Acesta va fi inlocuit ulterior de doua tunuri de 57 mm si doua mitraliere de 11.43 mm.
Nava a arborat drapelul tricolor romanesc pentru prima data in luna octombrie a anului 1873, fiind acostata in portul Toulon. Sarcina de a aduce nava in tara a fost primita de catre capitanul Ioan Murgescu impreuna cu locotenentul Mihail Draghicescu. Acestia erau secondati de capitanul Legier si un grup de marinari francezi. Drumul spre tara a fost lung si plin de peripetii, durand din octombrie 1873 si pana in aprilie 1874. Desi primise initial autorizatia de trecere prin stramtori din partea autoritatilor turcesti, datorita aparentei ei de "cuirasat" nava a fost totusi retinuta timp de 5 zile, pana in momentul in care un expert militar turc a inspectat nava. Legenda spune ca acesta i-a acordat calificativul de "zarzavat caic" si i-a dat drumul sa plece mai departe.
Nava a facut escala la Constanta (care pe vremea aceea era inca port turcesc!) intre 8-13 aprilie 1874, ajungand la destinatie, in portul romanesc Galati in data de 14 aprilie 1874. Cateva zile mai tarziu, mai precis pe data de 19 aprilie 1874 nava era numita "Fulgerul" prin inalt decret al domnitorului, iar locotenentul Mihail Draghicescu era numit comandant al navei.
Nava a fost integrata unei Divizii care mai cuprindea navele "Romania" si "Stefan cel Mare". Primele utilizari ale acestei nave au fost pentru instruirea echipajelor romanesti. Primul mars de instructie pe Dunarea de Jos si pe Marea Neagra s-a facut impreuna cu intreaga Divizie si el s-a desfasurat intre 11 si 27 octombrie 1875. S-au vizitat porturile Sulina, Tulcea, Constanta si Insula Serpilor. Este de notat ca in toate aceste escale mica noastra escadra a facut schimburi de vizite protocolare cu autoritatile turcesti, caimacamul de Sulina sau guvernatorul de Tulcea de exemplu, escadra afirmandu-se in felul acesta ca o forta navala a unui stat independent, desi la momentul respectiv nu eram astfel.
Prima (si singura) utilizare efectiva in razboi a acestei mici nave a fost in timpul razboiului ruso-turc din 1877, cand nava a capatat numele de "Marele duce Nicolae" (Velikiy Knyaz Nikolay) fiind incadrata flotei ruse conform protocolului de colaborare intre cele doua armate.
Dupa incetarea ostilitatilor armate, canoniera a fost retrocedata autoritatilor romane si la data de 15 noiembrie 1878 face parte din gruparea de nave care au trecut peste Dunare in Dobrogea primele unitati ale armatei romane ce urmau sa instaureze autoritatea romaneasca in acest teritoriu.
In anii urmatori nava a fost din nou utilizata drept nava scoala pentru instructia echipajelor, asa cum s-a intamplat in anul 1882. In anul urmator a sosit bricul "Mircea" care a preluat aceasta sarcina.
Dupa anul 1886, invechita si fara valoare militara, micii nave incep sa-i fie alocate sarcini mai modeste. Din 1890 indeplineste catva timp functia de stationar la Chilia Veche, apoi intra in compunerea Diviziei de Dunare si efectueaza un voiaj de instructie pe Dunare intre Galati si Turnu Severin.
In preajma primului razboi mondial, considerata depasita, este transformata in tanc pentru combustibil.
In aceasta calitate este "mostenita" de santierul naval din Galati, care o pastreaza ca atare pana in anul 1968, cand este cedata organizatiei UTC a santierului. Plini de un elan patriotic demn de alte cauze mai bune, tinerii predau corpul navei la "fiare vechi". In acest mod trist si lipsit de glorie se sfarseste viata primei nave de razboi a Romaniei. Ar fi meritat o soarta mai buna, si putin a lipsit sa fie astfel, daca cei care au apucat s-o ia in stapanire ar fi stiut peste ce au dat!
Aceasta postare a fost editata de Victorian: 20 October 2007 - 08:40 PM
Ajutor
Raspuns nou
Citare Multipla
