[Marinaru]

"...da dom' profesor, cum sa nu"...miezul unei discutii telefonice de acum doua saptamani...din pacate ultima! "Te-am sunat sa te intreb daca vrei sa vii la campionatul de machete de la Pucioasa..."
In 1999, la clubul Copiilor Sect. 1, in atelierul de aeromodelism din Parcul Bazilescu, am primit primii mei elevi! El a fost unul dintre ei. Au fost foarte multi talentati, entuziasti, doritori, dar el era special: era foarte ambitios! Foarte stangaci in cioplit, se necajea mereu ca nu iese totul cum ar dori in timp ce privea la ceilalti. Zambea mereu cu subinteles de cate ori il priveam...cred ca avea impresia ca il tolerez acolo, pentru ca nu se pricepea. Incet, incet a devenit omul de baza din echipa si am reusit sa-l scot la primul concurs national in anul 2001 (mai incercase-m si in 2000, dar nu au fost fonduri sa plecam nicaieri). Dupa desfiintarea cercului de aeromodelism, am reusit sa-l legitimez la Sportul Studentesc. A mers si in 2002, tot la Campionatul de la Pucioasa unde echipa a reusit un binemeritat loc doi la nationale iar acum ne pregateam pentru data de 19 sa reiteram iesirea mult asteptata. La telefon insa de doua zile imi raspundea o voce de fetita ce spunea ca nu mai este nici un Gabi...!!! Am crezut ca e o gluma proasta, ca cineva i-a furat telefonul si ca urmare am sunat la bunica lui sa aflu amanunte; Jale...mare lucru nu mai aveam ce sa aflu iar bunica nu putea decat sa planga la telefon. Marti, in data de 27 mai, Gabriel Buravic ne-a parasit din pacate pentru totdeauna, in urma unui accident tragic! Oare sa fie acum printre ingeri, incercand sa le arate ca poti sa zbori chiar si fara aripi? Oare o fi plecat sa-i invete sa construiasca aeromodele?!
In data accidentului, echipa de seniori a clubului pleca la Campionatul National de Captive din Bacau...ramase-se chiar un loc liber; m-am gandit intr-un tarziu ca as putea sa-l trimit pe el, chiar daca nu era pregatit. Am vorbit cu instructorul, dar acesta mi-a spus ca era bine daca i-as fi spus din timp! Acum era prea tarziu, banii erau deja aprobati si nu se mai putea schimba nimic. Este greu si voi purta povara toata viata: daca ar fi plecat la concurs, nu s-ar mai fi produs poate stupidul accident! Deasemenea am senzatia ca nu am fost un profesor la nivelul asteptarilor lui si ca in scurta lui viata poate as fi putut sa-i ofer mai multe satisfactii!
Am scris aici despre Gabita pentru ca el a fost unul dintre noi si cativa din cei care frecventeaza forumul il cunosteau...era chiar inregistrat si el aici: "nu am scris nici un mesaj, pentru ca nu ma pricep la vorbe"!!!Fotografia din pacate este trunchiata...este singurul personaj din poza care nu apare intreg (cel din extrema stanga a pozei)...uneori soarta nu se multumeste sa fie doar cruda ci si sarcastica!!!

[Vivi]

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Marinare, sa nu te simti vinovat, pentru ca nu ne putem impotrivi sortii .... asa a fost sa fie....

[CristiM]

Dumnezeu sa-l odihneasca!

L-am cunoscut pentru o zi, un baiat timid si foarte simtit.
Mare pacat.

Cristi

[bogdanut]

Incredibil


Dumnezeu sa-l odihneasca!

Bogdan