dan_mitea, la 20 November 2015 - 02:22 PM, a spus:
Inainte de telefoanele ''inteligente'', pe vremea cand se faceau lucruri adevarate si care sa dureze, batiurile din fonta ale masinilor unelte se lasau in curtea fabricii, la ruginit, zece ani. Asta facea ca tensiunile interne sa dispara si batiul respectiv sa-si mentina cotele. Deci, as zice ca tensiunile respective exista. Erau batiuri adevarate, grele, dintr-o bucata, care nu vibrau.
Era si un procedeu de accelerare, dar cu rezultate mai modeste. Piesa se incalzea si era supusa, in cuptor, la vibratii.
Acum am ''avansat''. Aproape totul este vopsea stralucitoare. Scuze pentru patetism, dar, in general, ma deprima acest progres.
Asa este, imbatranirea naturala este cel mai bun remediu impotriva vibratiilor. Se aplica in principal la fonte si oteluri iar pe vremea ailalta, notiunea de a tine banii ''pe stoc'' nu exista pentru simplul fapt ca atat banii cat si stocul apartineau patriei, erau in circuitul patriei si se dadeau in folosinta (in majoritate) in patrie. Nu exista competitie care sa puna presiune TEMPORALA pe stocuri (acolo unde nu era cazul bineinteles). Subiectul imbatranirii este unul vast iar cristalografia este un subiect care-mi este drag, ca atare am sa incerc sa spun trei vorbe fara sa ma intind despre imbatranire, pentru cei care vor sa afle ce se intampla cu metalele DUPA ce au luat fiinta.
Metalul este un animal viu. Dupa ce s-a nascut el continua sa ''respire'' intr-un anume fel. In principiu, cam orice metal folosit in practica este un aliaj intre cel putin un A si un B. Alierea poate fi inteleasa ca alianta, in care elementul A si elementul B decid de comun acord sa-si puna resursele comune ''la bataie'' cu scopul de a forma un element C care , pe segmente LIMITATE, sa fie mai bun decat A sau B. Scopul alierii si tratamentelor subsecvente este obtinerea unui rezultat specific. De exemplu, vreau ca firele de cupru folosite la cablurile electrice sa fie DUCTILE (adica sa poata fi trase in fire cu usurinta) si NU vreau ca ele sa aiba neaparat DURITATE mare, caci duritatea nu-mi serveste nici unui scop. In contraexemplu, vreau batiurile de la freze sa fie DURE si sa NU fie ductile, caci n-am ce face cu ductilitatea la batiuri.
Scopul imbatranirii este cresterea duritatii metalului. Pare ciudat ca prin simpla trecere a timpului un metal devine mai dur. Nu orice metal. Spre exemplu, aliajele binare ale aluminiului (clasele 3,4,5) nu castiga duritate semnificativa prin trecerea timpului (sau prin tratament termic de imbatranire). Clasa 2,7,8 in schimb castiga cresterea duritatii prin tratamente de imbatranire.
In principiu, cresterea duritatii in timp are la baza fenomenul de difuziune a atomilor care s-au aliat, care inseamna cam cat din elementul A s-a contopit cu elementul B si cam cat NU s-a contopit. Vorbim strict de cantitati aici. Acea cantitate care NU s-a contopit a format mici insule, adica niste bucati de compusi SOLID intr-o masa de topitura LICHIDA. Aceste insule de SOLID sunt ''rebelii'' de serviciu si se numesc precipitati. Acesti precipitati arata ca matricea metalica rezultata in urma alierii si tratamentelor subsecvente este una suprasaturata, adica contine prea mult din A sau B, iar ceea ce este in plus tinde sa o : a) izoleze (formarea de precipitati) si B) elimine . Faptul ca este suprasaturata cu o cantitate de A sau B arata ca matricea metalica are un echilibru INSTABIL (adica are tensiuni, printre altele). Pentru ca natura este minunata, matricea metalica tinde spre echilibru STABIL, adica sa elimine precipitatii. Eliminarea nu trebuie inteleasa ca un avort, ci ca pe o ''indepartare''. De unde se indeparteaza si catre ce se indeparteaza ? Trebuie amintit ca un aliaj nu este niciodata perfect omogen. Este precum Bucurestiul care are mai multe sectoare. Sectoarele sunt diferite unele de altele atat prin compozitie, forma, cat si prin marime, dar impreuna formeaza un tot unitar. La intersectia intre sectoare se nasc in metale asa-numitele plane de alunecare. Un plan de alunecare este locul fizic in care sectorul 1 scoate limba la sectorului 2 . Si vice-versa. Precipitatii din fiecare sector sunt impinsi catre planele de separare, adica catre granitele intre sectoare. Si aici se fac cartile: daca ne imaginam atomii dintr-un sector ca facand parte dintr-un plan cristalografic, iar precipitatii de la granite ca facand parte din alt plan cristalografic, tocmai intelegem de ce matricea metalica sufera o distorsiune. Aceasta distorsiune MARESTE duritatea. Am pus mai sus ghilimele la ''indepartare'', caci este dificil de explicat . In principiu, prin tratament termic (nu neaparat de imbatranire, ci orice tratament), pe curba de racire scade solubilitatea lui A in B ceea ce face posibila aparitia precipitatilor in planele de alunecare. Ca atare ''indepartarea'' nu trebuie inteleasa ca o mana care ia o pisica de ceafa si o da jos de pe soba, ci mai degraba ca o ''efluorescenta'' a precipitatilor in zona planelor de alunecare.
Concluzie: eliminarea tensiunilor prin imbatranire (naturala sau tratament termic de imbatranire) nu are loc ca un fum pe cos, ci ca o CRESTERE a distorsiunii in matricea metalica.
Am scris cat am putut de succint si plastic si sper ca nu m-am aberat/n-am plictisit pe nimeni.